Totul incepe cu "de ce"
Nu vreau sa pun post-ul asta la rubrica"emo"..dar o sa fie !
Nu stiu inspre ce ma indrept, dar cred ca 90% dintre decizii le-am luat spre bine..spre ceva care nu e rau
Consider ca sunt un om bun. Vreau sa cred ca o sa ajung ceva de care sa fiu mandra.
As vrea ca persoanele care m-au cunoscut sa zica la inmormantarea mea ca am fost o persoana buna.
Bun, buna...ma repet. Ideea la care vreau sa ajung este ca oamenilor buni nu li se intampla lucruri bune mereu. Si nu inteleg asta. Bine, nu poate fi totul roz..nu am aceasta pretentie..dar sunt revoltata!
Ajung la ideea ca toate lucrurile bune au un sfarsit. Si de cele mai multe ori, nu ai cum sa iti dai seama dinainte ca vine. La mine tot ce e bun dureaza putin. Sunt obisnuita cu picaturi de bunatate intre oceane de rautate. Nu inteleg de ce omul alege sa faca rau decat sa faca bine..sau macar sa ignore.
Mai am ceva pana sa ma inteleg. Trebuie sa am o strategie de guerilla sa ma citesc inaintea mintii mele..cred ca imi voi da seama dinainte ce urmaresc. De exemplu, daca ma preocupa ceva,prefer sa rezolv cat mai repede acea problema. Ajung sa adorm foarte greu, avand cateva chestii la care ma gandesc in fiecare zi, si care nu depind de mine..si pe care nu le pot intelege..si nu e bine pt.mine pana la urma.
De la probleme cu somnul la agitatie la impulsivitate la deficiente de atentie si memorie..la infinit? Pana la urma, toate se leaga si ajung unde vreau si merit.
Daca manifest ce simt, intai apare vinovatia..si nu ar trebui!
Nimeni nu are rabdare..nu are bunavointa sa asculte. De ce sa imi impachetez gandurile intr-un ambalaj cand pot sa le zic asa cum sunt, crude si imprastiate? sunt gandurile mele, nu sunt un produs marketat!
Daca contez, ceea ce gandesc eu conteaza? sau mai bine sunt acolo doar sa ies la numar??
EU nu sunt un numar..sunt cineva cu pareri si sentimente! aceste pareri sunt ignorate
Cand ma gandesc la diverse lucruri pe care unii nici macar nu le vad..ma intristez. Cred ca ar fi indicat sa scriu despre ponei sau lucruri roz :))
Nu vreau sa pun post-ul asta la rubrica"emo"..dar o sa fie !
Nu stiu inspre ce ma indrept, dar cred ca 90% dintre decizii le-am luat spre bine..spre ceva care nu e rau
Consider ca sunt un om bun. Vreau sa cred ca o sa ajung ceva de care sa fiu mandra.
As vrea ca persoanele care m-au cunoscut sa zica la inmormantarea mea ca am fost o persoana buna.
Bun, buna...ma repet. Ideea la care vreau sa ajung este ca oamenilor buni nu li se intampla lucruri bune mereu. Si nu inteleg asta. Bine, nu poate fi totul roz..nu am aceasta pretentie..dar sunt revoltata!
Ajung la ideea ca toate lucrurile bune au un sfarsit. Si de cele mai multe ori, nu ai cum sa iti dai seama dinainte ca vine. La mine tot ce e bun dureaza putin. Sunt obisnuita cu picaturi de bunatate intre oceane de rautate. Nu inteleg de ce omul alege sa faca rau decat sa faca bine..sau macar sa ignore.
Mai am ceva pana sa ma inteleg. Trebuie sa am o strategie de guerilla sa ma citesc inaintea mintii mele..cred ca imi voi da seama dinainte ce urmaresc. De exemplu, daca ma preocupa ceva,prefer sa rezolv cat mai repede acea problema. Ajung sa adorm foarte greu, avand cateva chestii la care ma gandesc in fiecare zi, si care nu depind de mine..si pe care nu le pot intelege..si nu e bine pt.mine pana la urma.
De la probleme cu somnul la agitatie la impulsivitate la deficiente de atentie si memorie..la infinit? Pana la urma, toate se leaga si ajung unde vreau si merit.
Daca manifest ce simt, intai apare vinovatia..si nu ar trebui!
Nimeni nu are rabdare..nu are bunavointa sa asculte. De ce sa imi impachetez gandurile intr-un ambalaj cand pot sa le zic asa cum sunt, crude si imprastiate? sunt gandurile mele, nu sunt un produs marketat!
Daca contez, ceea ce gandesc eu conteaza? sau mai bine sunt acolo doar sa ies la numar??
EU nu sunt un numar..sunt cineva cu pareri si sentimente! aceste pareri sunt ignorate
Cand ma gandesc la diverse lucruri pe care unii nici macar nu le vad..ma intristez. Cred ca ar fi indicat sa scriu despre ponei sau lucruri roz :))
No comments:
Post a Comment