tacere/liniste

Inceputul linistii sta in "alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbura adancul. Iar sfarsitul ei sta in a nu se teme de zgomote, ci in a fi nesimtitor la aceasta".
Adevarata liniste consta in "lepadarea gandurilor si renuntarea la grijile indreptatite".
Bunul inainte-mergator al linistii este negrija de toate lucrurile. Ea duce la paza inimii si a mintii, la discernamantul duhovnicesc si la rugaciunea neobosita. Cel ce si-a facut liniste in viata sa duhovniceasca, in mintea si sufletul sau, este "imobil a iubirii", bland, cu anevoie de urnit la cuvant si nemiscat spre manie. El este "chipul pamantesc al ingerului".