dintr-un copil neajutorat si panicos in ceva matur si senin.
as vrea sa ma vezi acum. nu..de fapt cred ca vreau sa mentin momentul si sa ma bucur de el singura. asa fac mereu,nu? cam asa ar trebui sa fac de fapt...ma doare ca nu vei sti niciodata. dar poate e mai bine asa..sa nu stii, sa uit incet-incet, sa te mut din ce in ce mai departe in amintirile mele. acum esti la loc sigur. nu te mai scot de acolo. nici cand o sa fiu neajutorata din nou. nu pot sa iti arat asta.
as vrea sa stiu cum ma vezi tu de fapt, dar poate chiar nu trebuie. poate e mai bine sa imi amintesc privirea ta si expresia din ochii tai. a fost ceva din care am invatat. multumesc.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment