25 April 2010

Masura linistii putine, George Tarnea

Imi e de-ajuns daca te simt pe-aproape,
Daca te stiu prin preajma si te am,
Ca pe-o samanta gata sa se-ngroape
De dragu-nmuguririi altui ram.

Imi e de-ajuns daca te pot atinge
Daca te pot privi si-mbratisa,
Cand peste merii mei cu floare ninge
Si trece-un cal prin cer, cu luna-n sa.

Imi e de-ajuns daca mai dau de tine
Printr-un ungher de vis desavarsit,
Cand peste drumuri cad din nou cortine
Si-o alta asteptare ia sfarsit.

Dar nimeni si nimic n-ar fi in stare
Sa umple golul tau prin vreun cuvant,
Simtindu-ma, din ce in ce mai tare,
Purtat printre iubiri ca frunza-n vant.

Dac-ai lipsi o zi sau vremea toata
Ramasa vietii mele de-ndurat
Nimic anume n-ar mai fi, sa poata
Indeparta vreun rau, cu-adevarat.

Si m-as topi de dor pe nesimtite,
In lipsa ta, iubito, ca si cand
Nu unul, ci o mie de cutite
Mi s-ar infige-n fiecare gand.

No comments: